2 Cronici 26

1  Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de şasesprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său Amaţia.

2  Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăşi sub stăpânirea lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu părinţii săi.

3  Ozia avea şasesprezece ani când a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim.

4  El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.

5  A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.

6  A pornit cu război împotriva Filistenilor. A dărîmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, şi zidurile Asdodului, şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului, şi între Filisteni.

7  Dumnezeu l-a ajutat împotriva Filistenilor, împotriva Arabilor care locuiau la Gur-Baal, şi împotriva Maoniţilor.

8  Amoniţii aduceau daruri lui Ozia, şi faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.

9  Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta văii, şi pe unghiu, şi le-a întărit.

10  A zidit turnuri în pustie, şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului.

11  Ozia avea o oaste de ostaşi care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia, şi puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului.

12  Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute.

13  Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi, în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului.

14  Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţi, coifuri, platoşe, arcuri şi prăştii.

15  A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.

16  Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat şi l-a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.

17  Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă,

18  care s-au împotrivit împăratului Ozia, şi i-au zis: „N-ai drept, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii, fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din Sfântul locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.”

19  Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii.

20  Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.

21  Împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morţii, şi a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării.

22  Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoţ, proorocul.

23  Ozia a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui, a domnit fiul său Iotam.