Zaharia 5

1  Am ridicat din nou ochii, şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte, care sbura.

2  El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte sburând; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi”.

3  Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.

4  Îl trimit-zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea, şi s-o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.”

5  Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi-a zis: „Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.”

6  Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.”

7  Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.

8  El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brînci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

9  Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.

10  Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?”

11  El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”