Zaharia 1

1  În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

2  „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.

3  Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor....

4  Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicând: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!... Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul.”

5  „Unde Sunt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască veşnic?

6  Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum Hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!”

7  În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

8  M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu, şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşui, murgi şi albi.

9  Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”

10  Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia Sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”

11  Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”

12  Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?”

13  Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângîiere, îngerului care vorbea cu mine.

14  Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, şi zi: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,

15  şi Sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.

16  De aceea aşa vorbeşte Domnul: ...Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului....

17  Strigă din nou, şi zi: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângîia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.”

18  Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!

19  Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea Sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”

20  Domnul mi-a arătat patru fierari.

21  Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.”