Cantarea 1

1  Cântarea cântărilor, făcută de Solomon.

2  Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale Sunt mai bune decât vinul,

3  mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

4  Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.

5  Sunt neagră, deci, Sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum Sunt corturile Chedarului, şi cum Sunt covoarele lui Solomon.

6  Nu vă uitaţi că Sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.

7  Spune-mi tu pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? -

8  Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor.

9  Cu iapa înhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.

10  Ce frumoşi îţi Sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât, şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!

11  Îţi vom face, deci, lănţişoare din aur, cu stropituri din argint.

12  cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.

13  Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţîţele mele.

14  Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi.

15  Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă!

16  Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru!

17  Cedrii Sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii Sunt pardoselele noastre.