Rut 2

1  Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz.

2  Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.”

3  Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec.

4  Şi iată că Boaz a venit din Betleem şi a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!”

5  Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu supravegherea secerătorilor: „A cui este tânăra aceasta?”

6  Slujitorul însărcinat cu supravegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tânără Moabită, care s-a întors cu Naomi din ţara Moabului.

7  Ea a zis: „Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.” Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum, şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă”.

8  Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici, şi rămâi cu slujnicele mele.

9  Uită-te unde vor secera pe câmpi, şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, să te duci la vase, şi să bei din ce vor scoate slugile.”

10  Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ, şi i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?”

11  Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacră-ta, de la moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte.

12  Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!”

13  Şi ea a zis: „O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângîiat, şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuşi eu nu Sunt nici măcar ca una din slujnicele tale.”

14  La vremea prînzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine, şi moaie-ţi bucata în oţet.” Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mâncat şi s-a săturat şi ce a rămas a strâns.

15  Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n-o opriţi;

16  şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice; s-o lăsaţi să culeagă spice, şi să n-o înfruntaţi.”

17  Ea a cules spice de pe câmp până seara, şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz.

18  A luat-o şi a intrat în cetate, şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prînz şi i le-a dat.

19  Soacră-sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice, şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit de tine!” Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi” a zis ea „se numeşte Boaz.”

20  Naomi a zis nurorei sale: „Să fie binecuîntat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. „Omul acesta este rudă cu noi” i-a mai spus Naomi „este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră.”

21  Rut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis:” „Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat.”

22  Şi Naomi a zis către noră-sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor”.

23  Ea s-a ţinut, deci, de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârşitul seceratului orzurilor şi seceratului grâului. Şi locuia cu soacră-sa.