Psalmi 90

1  (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

2  Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

3  Tu întorci pe oameni în ţărână, şi zici: „Întoarceţi-vă fiii oamenilor!”

4  Căci înaintea Ta, o mie de ani Sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5  Îi mături, ca un vis: dimineaţa, Sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:

6  înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7  Noi Suntem mistuiţi de mânia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

8  Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9  Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10  Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11  Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12  Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

13  Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

14  Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15  Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atîţia ani cât am văzut nenorocirea!

16  Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17  Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mânilor noastre, da, întăreşte lucrarea mânilor noastre!