Psalmi 89

1  (O cântare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

2  Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” -

3  „Am făcut legământ cu alesul Meu” -zice Domnul-„iată ce am jurat robului Meu David:

4  „Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi- -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.”

5  Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

6  Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

7  Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.

8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

9  Tu îmblînzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

10  Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

11  Ale Tale Sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

12  Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

13  Braţul tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

14  Dreptatea şi judecata Sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia Sunt înaintea Feţei Tale.

15  Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!

16  El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.

17  Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

18  Căci Domnul este scutul nostru, Sfântul lui Israel este împăratul nostru.

19  Atunci ai vorbit într-o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;

20  am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel Sfânt.

21  mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22  Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;

23  ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.

24  Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25  Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui râurile.

26  El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!”

27  Iar Eu îl voi face întâiul-născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.

28  Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit.

29  Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30  Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31  dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

32  atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

33  dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

34  nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.

35  Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

36  Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

37  ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire).

38  Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;

39  ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pângărit cununa.

40  I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.

41  Toţi trecătorii îl jefuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42  Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

43  ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.

44  Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pământ scaunul de domnie;

45  i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)

46  Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?

47  Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

48  Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -

49  Unde Sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?

50  Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;

51  adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

52  Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!