Psalmi 84

1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) cât de plăcute Sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!

2  Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

3  Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

4  Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.

5  Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.

6  Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări.

7  Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire).

9  Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!

10  Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!

11  Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

12  Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!