Psalmi 64

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!

2  Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

3  Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

4  ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.

5  Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: „Cine ne va vedea?

6  Pun la cale nelegiuiri, şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

7  Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată-i loviţi.

8  Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap.

9  Toţi oamenii Sunt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu” şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

10  Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că Sunt fericiţi.