Psalmi 60

1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută când purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăş!

2  Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!

3  Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

4  Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.

5  Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

6  Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

7  Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire:

8  Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” -

9  Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

10  Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

11  Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.

12  Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.