Psalmi 58

1  (Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David.) Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

2  Dimpotrivă! în inimă, săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mânilor voastre.

3  Cei răi Sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.

4  Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

5  care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

6  Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

7  Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

8  Să piară, ca un melc, care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!

9  Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vârtejul.

10  Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.

11  Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”