Psalmi 44

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

2  Cu mâna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.

3  Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai.

4  Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

5  Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.

6  Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

7  ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

8  Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. (Oprire).

9  Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

10  ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi cei ce ne urăsc, ridică prăzi luate de la noi.

11  Ne dai ca pe nişte oi de mâncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

12  Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu-l socoteşti de mare preţ.

13  Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.

14  Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

15  Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

16  la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

17  Toate acestea ni se întâmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:

18  da, inima nu ni s-a abătut, paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,

19  ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

20  Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,

21  n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

22  Dar din pricina Ta Suntem junghiaţi în toate zilele, Suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

23  Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

24  Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

25  Căci sufletul ne este doborît în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

26  Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!