Psalmi 36

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”

2  Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

3  Cuvintele gurii lui Sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

4  În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

5  Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.

6  Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale Sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

7  cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

8  Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.

9  Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

10  Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

11  Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.

12  Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; Sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.