Psalmi 35

1  (Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!

2  Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.

3  Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: „Eu Sunt mântuirea ta!”

4  Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşuească cei ce-mi gândesc peirea!

5  Să fie ca pleava luată de vânt, şi să-i gonească îngerul Domnului!

6  Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să-i urmărească îngerul Domnului!

7  Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;

8  să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!

9  Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mântuirea Lui.

10  Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”

11  Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

12  Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

13  Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sîn.

14  Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.

15  Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng; se strâng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfîşie neîncetat.

16  Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.

17  Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!

18  Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

19  Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi Sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, cei ce mă urăsc fără temei!

20  Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

21  Îşi deschid gura larg împotriva mea, şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”

22  Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!

23  Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!

24  Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!

25  Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică „L-am înghiţit!”

26  Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!

27  Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”

28  Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.