Psalmi 25

1  La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

2  În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

3  Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

4  Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.

5  Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

6  Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci Sunt veşnice.

7  Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

8  Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

9  El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

10  Toate cărările Domnului Sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.

11  Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!

12  Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

13  El va locui în fericire, şi sămânţa lui va stăpâni ţara.

14  Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.

15  Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.

16  Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci Sunt părăsit şi nenorocit.

17  Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!

18  Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.

19  Vezi cât de mulţi Sunt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.

20  Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!

21  Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!

22  Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.