Psalmi 19

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mânilor Lui.

2  O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.

3  Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:

4  dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.

5  Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

6  răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

7  Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.

8  Orânduirile Domnului Sunt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului Sunt curate şi luminează ochii.

9  Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului Sunt adevărate, toate Sunt drepte.

10  Ele Sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; Sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

11  Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

12  Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!

13  Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

14  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!