Psalmi 144

1  (Un psalm al lui David.) Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,

2  Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

3  Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

4  Omul este ca o suflare, zilele lui Sunt ca umbra care trece.

5  Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

6  Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune-i pe fugă!

7  Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

8  a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

9  Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

10  Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

11  izbăveşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

12  Fiii noştri Sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.

13  Grînarele noastre Sunt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:

14  viţelele noastre Sunt prăsitoare; nu-i nici o pagubă, nici o robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

15  Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!