Psalmi 140

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,

2  care cugetă lucruri rele în inima lor, şi Sunt totdeauna gata să aţîţe războiul!

3  Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă.

4  Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!

5  Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. (Oprire).

6  Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!

7  Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”

8  Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire).

9  Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!

10  Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!

11  Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.

12  Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.

13  Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.