Psalmi 139

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

2  ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.

3  Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

4  Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

5  Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.

6  O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.

7  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

8  Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

9  Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10  şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

11  Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”

12  Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.

13  Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

14  Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată. Minunate Sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15  Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

16  Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17  cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

18  Dacă le număr, Sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, Sunt tot cu Tine.

19  O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!

20  Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

21  Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22  Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

23  Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!

24  Vezi dacă Sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!