Psalmi 137

1  Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.

2  În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

3  Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” -

4  Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

5  Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

6  Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7  Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”

8  Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

9  Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi-i va zdrobi de stâncă!