Psalmi 12

1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.

2  Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

3  Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,

4  pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre Sunt cu noi: cine ar putea să fie stăpân peste noi?”

5  „Pentru că cei nenorociţi Sunt asupriţi şi pentru că săracii gem, acum” zice Domnul „Mă scol, şi aduc mântuire celor obijduiţi.”

6  Cuvintele Domnului Sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ, şi curăţit de şapte ori.

7  Tu, Doamne, îi vei păzi, şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

8  Pretutindeni mişună cei răi, când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.