Psalmi 109

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

2  Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,

3  mă înconjoară cu cuvântări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.

4  Pe când eu îi iubesc, ei îmi Sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.

5  Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.

6  Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!

7  Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

8  Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul!

9  Să-i rămână copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!

10  Copiii lui să umble fără nici un căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărîmată!

11  Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!

12  Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!

13  Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stângă numele în neamul următor!

14  Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!

15  Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,

16  pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!

17  Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!

18  Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

19  De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!

20  Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

21  Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!

22  Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.

23  Pier ca umbra gata să treacă, Sunt izgonit ca o lăcustă.

24  Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.

25  Am ajuns de ocară lor; când mă privesc ei, dau din cap.

26  Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

27  Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

28  Măcar că ei blastămă, Tu binecuvântează; cu toate că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.

29  Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!

30  Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;

31  căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osîndesc.