Psalmi 107

1  „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”

2  Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,

3  şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.

4  Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nici o cetate, unde să poată locui.

5  Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.

6  Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

7  i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.

8  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

9  Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.

10  Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,

11  pentru că se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.

12  El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.

13  Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

14  I-a scos din întuneric şi din umbra morţii, şi le-a rupt legăturile.

15  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

16  Căci El a sfărîmat porţi din aramă, şi a rupt zăvoare din fier.

17  Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

18  Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.

19  Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

20  a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă.

21  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

22  Să-I aducă jertfe de mulţumiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

23  Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,

24  aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

25  El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

26  Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.

27  Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.

28  Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

29  A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.

30  Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.

31  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

32  Să-L înalţe în adunarea poporului, şi să-L laude în adunarea bătrânilor!

33  El preface râurile în pustiu, şi izvoare de apă în pământ uscat,

34  ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

35  Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat în izvoare de ape.

36  Aşează acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;

37  însămânţează ogoare, sădesc vii, şi-i culeg roadele.

38  El îi binecuvântează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.

39  Dacă Sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,

40  El varsă dispreţul peste cei mari, şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

41  dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

42  „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!”

43  Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.