Proverbe 9

1  Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.

2  Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.

3  Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe... vârful înălţimilor cetăţii:

4  „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5  „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6  Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”

7  Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8  Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9  Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10  Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

11  Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12  Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13  Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14  Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15  ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:

16  „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:

17  „Apele furate Sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

18  El nu ştie că acolo Sunt morţii, şi că oaspeţii ei Sunt în văile locuinţei morţilor.