Proverbe 17

1  Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!

2  Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

3  Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul.

4  Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

5  Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.

6  Copiii copiilor Sunt cununa bătrânilor, şi părinţii Sunt slava copiilor lor.

7  Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!

8  Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc.

9  Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni.

10  O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.

11  Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12  Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.

13  Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.

14  Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.

15  Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, Sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

16  La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n-are minte.

17  Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

18  Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său.

19  Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.

20  Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.

21  Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

22  O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

23  Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.

24  Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

25  Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.

26  Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

27  Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.

28  Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.