Proverbe 13

1  Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea.

2  Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie.

3  Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.

4  Leneşul doreşte mult, şi totuş, n-are nimic, dar cei harnici se satură.

5  Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine.

6  Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.

7  Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii,

8  Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea.

9  Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar canDe la celor răi se stinge.

10  Prin mândrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.

11  Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.

12  O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.

13  Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.

14  Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii.

15  O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă.

16  Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.

17  Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire.

18  Sărăcia şi ruşinea Sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.

19  Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.

20  Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.

21  Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

22  Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului Sunt păstrate pentru cel neprihănit.

23  Ogorul pe care-l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.

24  Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.

25  Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.