Numeri 23

1  Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.”

2  Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.

3  Balaam i-a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune.” Şi s-a dus pe un loc înalt.

4  Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I-a zis: „Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus câte un viţel şi câte un berbec.”

5  Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”

6  Balaam s-a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.

7  Balaam şi-a rostit proorocia şi a zis: „Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munţii Răsăritului, zicând: „Vino, şi blastămă-mi pe Iacov! Vino, şi defaimă-mi pe Israel!”

8  Cum să blastăm eu pe cel ce nu-l blastămă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?

9  Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, şi nu face parte dintre neamuri.

10  Cine poate să numere pulberea lui Iacov, şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, şi sfârşitul meu să fie ca al lor!”

11  Balac i-a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvântezi!”

12  El a răspuns şi a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?”

13  Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Şi de acolo să mi-l blastămi.”

14  L-a dus în câmpul Ţofim, spre vârful muntelui Pisga; a zidit şapte altare, şi a adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.

15  Balaam i-a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.”

16  Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”

17  Balaam s-a întors la el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?”

18  Balaam şi-a rostit proorocia şi a zis: „Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!

19  Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?

20  Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce.

21  El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.

22  Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.

23  Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!

24  Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă până ce n-a mâncat prada, şi n-a băut sângele celor ucişi.”

25  Balac i-a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!”

26  Balaam a răspuns şi i-a zis lui Balac: „Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?”

27  Balac i-a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!”

28  Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustie.

29  Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!”

30  Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.