Neemia 6

1  Nu pusesem încă uşile porţilor când Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n-a mai rămas nici o spărtură.

2  Atunci Sanbalat şi Gheşem au trimis să-mi spună: „Vino, şi să ne întâlnim în satele din valea Ono. Îşi puseseră de gând să-mi facă rău.

3  Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.”

4  Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns.

5  Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă.

6  În ea era scris: „Se răspândeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi Iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi, şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor,

7  şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino, deci, şi să ne sfătuim împreună.”

8  Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!”

9  Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze, şi îşi ziceau: „Li se va muia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!

10  M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese şi a zis: „Haide împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului: căci vin să te omoare, şi au să vină noaptea să te omoare.”

11  Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!”

12  Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a proorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint.

13  Şi câştigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atângere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară.

14  Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat, şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, proorociţa, şi de ceilalţi prooroci care căutau să mă sperie!

15  Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.

16  Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult, şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.

17  În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeia, care trimiteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori de la el.

18  Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, pentru că era ginerile lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia.

19  Vorbeau bine de el chiar în faţa mea, şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.