Matei 20

1  Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie.

2  S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi, şi i-a trimis la vie.

3  A ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.

4  „Duceţi-vă şi voi în via mea” le-a zis el „şi vă voi da ce va fi cu dreptul.” Şi s-au dus.

5  A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel.

6  Când a ieşit pela ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă, şi le-a zis: „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?”

7  Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceţi-vă şi voi în via mea” le-a zis el „şi veţi primi ce va fi cu dreptul.”

8  Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: „Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi.

9  Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare câte un leu.

10  Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare.

11  După ce au primit banii, cîrteau împotriva gospodarului,

12  şi ziceau: „Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.”

13  Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: „Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?

14  Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.

15  Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu Sunt bun?”

16  Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi Sunt chemaţi, dar puţini Sunt aleşi.”

17  Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le-a zis:

18  „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,

19  şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.”

20  Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.

21  El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte” I-a zis ea „ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”

22  Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem” I-au zis ei.

23  Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atîrnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”

24  Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.

25  Isus i-a chemat, şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.

26  Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;

27  şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.

28  Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

29  Când au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.

30  Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

31  Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

32  Isus S-a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”

33  „Doamne” I-au zis ei „să ni se deschidă ochii!”

34  Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.