Matei 17

1  După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.

2  El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

3  Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.

4  Petru a luat cuvântul şi i-a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”

5  Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

6  Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ, şi s-au înspăimântat foarte tare.

7  Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”

8  Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.

9  Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morţi.”

10  Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”

11  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.

12  Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.”

13  Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

14  Când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis:

15  „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă.

16  L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.”

17  „O, neam necredincios şi pornit la rău!” a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.”

18  Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

19  Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

20  „Din pricina puţinei voastre credinţe” le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

21  Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

22  Pe când stăteau în Galilea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.

23  Ei Îl vor omorâ, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

24  Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu (Greceşte: Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”

25  „Ba da” a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte, şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? de la fiii lor sau de la străini?”

26  Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar fiii Sunt scutiţi.

27  Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura, şi vei găsi în ea o rublă (Greceşte: Un statir.) pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.”