Marcu 8

1  În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod, şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:

2  „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine, şi n-au ce mânca.

3  Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”

4  Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?”

5  „Cîte pîini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte” I-au răspuns ei.

6  Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pîini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frînt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.

7  Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.

8  Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.

9  Erau aproape patru mii de inşi. În cele din urmă Isus le-a dat drumul.

10  Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.

11  Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

12  Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”

13  Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

14  Ucenicii uitaseră să ia pîini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.

15  Isus le dădea în grijă, şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!”

16  Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pîini.”

17  Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pîini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

18  Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

19  Când am frînt cele cinci pîini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?” „Douăsprezece” I-au răspuns ei.

20  „Şi când am frînt cele şapte pîini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?” „Şapte” I-au răspuns ei.

21  Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?”

22  Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

23  Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”

24  El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.”

25  Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

26  Atunci Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis: „Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.”

27  Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că Sunt Eu?”

28  Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.”

29  „Dar voi” i-a întrebat El „cine ziceţi că Sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!” I-a răspuns Petru.

30  Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

31  Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învieze.

32  Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat de o parte, şi a început să-L mustre.

33  Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”

34  Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

35  Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.

36  Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

37  Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

38  Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”