Marcu 11

1  Când s-au apropiat de Ierusalim, şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,

2  şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat pe care n-a încălecat încă nici un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.

3  Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce faceţi lucrul acesta?” să răspundeţi: „Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite înapoi aici.”

4  Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.

5  Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?”

6  Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.

7  Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.

8  Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.

9  Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!

10  Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!”

11  Isus a intrat în Ierusalim, şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.

12  A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.

13  A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.

14  Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

15  Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

16  Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.

17  Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.”

18  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.

19  Oridecâte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.

20  Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.

21  Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat.”

22  Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

23  Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

24  De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

25  Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.

26  Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.

27  S-au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii,

28  şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?”

29  Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

30  Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!”

31  Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer” va zice: „Dar de ce nu l-aţi crezut?”

32  Şi dacă vom răspunde: „De la oameni...” se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost într-adevăr un prooroc.

33  Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim.” Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”