Luca 19

1  Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.

2  Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,

3  căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

4  A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.

5  Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

6  Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.

7  Când au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”

8  Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”

9  Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.

10  Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

11  Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.

12  Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.

13  A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.”

14  Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”

15  Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.

16  Cel dintâi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.”

17  El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.”

18  A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”

19  El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.”

20  A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;

21  căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat.”

22  Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că Sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;

23  atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?”

24  Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.”

25  „Doamne” i-au zis ei „el are zece poli.”

26  Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

27  cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.”

28  După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

29  Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,

30  şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l.

31  Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?” să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.”

32  Cei ce fuseseră trimeşi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.

33  Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”

34  Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”

35  Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

36  Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.

37  Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

38  Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!”

39  Unii Farisei, din norod, i-au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”

40  Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

41  Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,

42  şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele Sunt ascunse de ochii tăi.

43  Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile:

44  te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

45  În cele din urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.

46  Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.”

47  Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;

48  dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.