Luca 13

1  În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

2  „Credeţi voi” le-a răspuns Isus „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?

3  Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.

4  Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?

5  Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

6  El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.

7  Atunci a zis vierului: „Iată că Sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”

8  „Doamne” i-a răspuns vierul „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.

9  Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.”

10  Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.

11  Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gîrbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.

12  Când a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”

13  Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu.

14  Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, deci, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”

15  „Făţarnicilor” i-a răspuns Domnul „oare în ziua Sabatului nu-şi desleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă?

16  Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”

17  Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

18  El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna?

19  Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”

20  El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?

21  Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

22  Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţînd pe norod, şi călătorind spre Ierusalim.

23  Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini Sunt cei ce Sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns:

24  „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

25  Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde Sunteţi.”

26  Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.”

27  Şi El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde Sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.”

28  Va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

29  Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi, şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.

30  Şi iată că Sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi Sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă.”

31  În aceeaşi zi, au venit cîţiva Farisei, şi I-au zis: „Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.”

32  „Duceţi-vă” le-a răspuns El „şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot dracii, şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.

33  Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim.

34  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

35  Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, până veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”