Luca 12

1  În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.

2  Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

3  De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

4  Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.

5  Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

6  Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

7  Şi chiar perii din cap, toţi vă Sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi Sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

8  Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

9  dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10  Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.

11  Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

12  căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

13  Unul din mulţime i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”

14  „Omule” i-a răspuns Isus „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”

15  Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”

16  Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.

17  Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile.”

18  „Iată” a zis el „ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;

19  şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!”

20  Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”

21  Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

22  Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

23  Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

24  Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu semenă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grînar: şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ Sunteţi voi decât păsările!

25  Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?

26  Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?

27  Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.

28  Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?

29  Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă frământaţi mintea.

30  Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.

31  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

32  Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.

33  Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.

34  Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

35  Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.

36  Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.

37  Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.

38  Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!

39  Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

40  Şi voi, deci, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

41  „Doamne” I-a zis Petru „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?”

42  Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?

43  Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

44  Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.

45  Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

46  stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.

47  Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

48  Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

49  Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!

50  Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!

51  Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.

52  Căci, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.

53  Tatăl va fi desbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora împotriva soacrei.”

54  El a mai zis noroadelor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: „Vine ploaia.” Şi aşa se întâmplă.

55  Şi când vedeţi suflînd vântul de la miazăzi, ziceţi: „Are să fie zăduf.” Şi aşa se întâmplă.

56  Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi: vremea aceasta cum de n-o deosebiţi?

57  Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?

58  Când te duci cu pîrîşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te tîrască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.

59  Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”