Biblia Română - Judecatori 16

Judecatori 16

1  Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.

2  S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici”. Şi l-au înconjurat, şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorâ”.

3  Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat, şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.

4  După aceea a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.

5  Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi i-au zis: „Înduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli din argint.

6  Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit”.

7  Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”.

8  Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă”. Şi ea l-a legat cu funiile acestea.

9  Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii Sunt asupra ta Samson”! Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de cîlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.

10  Dalila i-a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat”.

11  El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”.

12  Dalila a luat nişte funii noi, şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii Sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.

13  Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat”. El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţăsăturii”.

14  Şi ea le-a pironit cu un cui din lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii Sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn, şi a smuls cuiul din lemn din pământ cu urzeală cu tot.

15  Ea i-a zis: „Cum poţi spune: „Te iubesc!” când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.”

16  Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,

17  şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că Sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om”.

18  Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să-i cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui”. Şi domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi au adus argintul în mâni.

19  Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.

20  Atunci ea a zis: „Filistenii Sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

21  Filistenii l-au apucat, şi i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri din aramă. El învârtea la rîşniţă în temniţă.

22  Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.

23  Şi domnitorii Filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.”

24  Şi când l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicând: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustiia ţara, şi ne înmulţea morţii.”

25  În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi.

26  Şi Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazimă casa, şi să mă razim de ei.”

27  Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson, cum juca.

28  Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”

29  Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stânga.

30  Samson a zis: „Să mor împreună cu Filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.

31  Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au pogorât, şi l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat între Ţorea şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.