Iosua 17
1 O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, căci el era întâiul-născut al lui Iosif. Machir, întâiul-născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, avusese Galaadul şi Basanul, pentru că era un bărbat de război.
2 Au dat prin sorţi o parte celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida: aceştia Sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.
3 Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume Sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
4 Ele s-au înfăţişat înaintea preotului Eleazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea mai marilor, şi au zis: „Domnul a poruncit lui Moise să ne dea o moştenire între fraţii noştri.” Şi li s-a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor.
5 Au căzut zece părţi lui Manase, în afară de ţara Galaadului şi a Basanului, care este de cealaltă parte a Iordanului.
6 Căci fetele lui Manase au avut o moştenire între fiii lui, şi ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase.
7 Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer până la Micmetat, care este la răsărit de Sihem, şi ducea la dreapta până la locuitorii din En-Tapuah.
8 Ţara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim.
9 Hotarul se pogora până la pârâul Cana, la miazăzi de pârâu. Cetăţile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăţilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pârâului şi ieşea la mare.
10 Ţinutul de la miazăzi era al lui Efraim, cel de la miazănoapte al lui Manase, şi marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întâlneau cu Aşer şi la răsărit cu Isahar.
11 Manase stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi.
12 Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi Canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta.
13 Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit.
14 Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, şi i-au zis: „Pentru ce ne-ai dat de moştenire numai un sorţ şi numai o parte, când noi Suntem un popor mare la număr şi Domnul ne-a binecuvântat până acum?”
15 Iosua le-a zis: „Dacă Sunteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure, şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara Fereziţilor şi a Refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strîmt pentru voi.”
16 Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, şi toţi Canaaniţii care locuiesc în vale, cei ce Sunt la Bet-Şean şi în satele lui, şi cei ce Sunt în valea lui Izreel au care din fier.”
17 Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: „Voi Sunteţi un popor mare la număr, şi puterea voastră este mare, nu veţi avea un singur sorţ.
18 Ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea, şi ieşirile ei vor fi ale voastre, şi veţi izgoni pe Canaaniţi, cu toate carele lor din fier şi cu toată tăria lor.”