Iona 4

1  Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a mâniat.

2  S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!

3  Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”

4  Domnul a răspuns: „Bine faci Tu de te mânii?”

5  Şi Iona a ieşit din cetate, şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar, şi a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.

6  Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.

7  Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un verme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat.

8  Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!”

9  Dar Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”

10  Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit.

11  Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, în afară de o mulţime... de vite!”