Iona 2

1  Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui,

2  şi a zis: „În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.

3  Şi totuşi mă aruncasei în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.

4  Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel Sfânt”.

5  Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.

6  M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

7  Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău ce Sfânt.

8  Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.

9  Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. mântuirea vine de la Domnul.”

10  Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.