Ioan 4

1  Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.

2  Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.

3  Atunci a părăsit Iudea, şi S-a întors în Galilea.

4  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

5  a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

6  Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

7  A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau” i-a zis Isus.

8  Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.

9  Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” -Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.

10  -Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

11  „Doamne” I-a zis femeia „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna aste adâncă; de unde ai putea să ai, deci, această apă vie?

12  Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”

13  Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.

14  Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa veşnică.”

15  „Doamne” I-a zis femeia „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin până aici să scot.”

16  „Du-te” i-a zis Isus „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici”.

17  Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

18  Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

19  „Doamne” I-a zis femeia „văd că eşti prooroc.

20  Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

21  „Femeie” i-a zis Isus „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

22  Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la Iudei.

23  Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

24  Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

25  „Ştiu” i-a zis femeia „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

26  Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, Sunt Acela.”

27  Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce căuţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”

28  Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:

29  „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”

30  Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.

31  În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”

32  Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”

33  Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

34  Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.

35  Nu ziceţi voi că mai Sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care Sunt albe acum, gata pentru seceriş.

36  Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce semenă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.

37  Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul semenă, iar altul seceră”.

38  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

39  Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

40  Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41  Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

42  Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul, mântuitorul lumii.”

43  După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.

44  Căci El însuşi spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.

45  Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

46  Isus S-a întors, deci, în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

47  Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

48  Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!”

49  Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”

50  „Du-te” i-a zis Isus „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum.

51  Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

52  El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”

53  Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.

54  Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.