Iov 9

1  Iov a luat cuvântul şi a zis:

2  „Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3  Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

4  A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5  El mută deodată munţii, şi-i răstoarnă în mânia Sa.

6  Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.

7  Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.

8  Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

9  El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

10  El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

11  Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, se duce şi nu-L zăresc.

12  Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”

13  Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.

14  Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?

15  Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog judecătorului.

16  Şi chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul;

17  El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

18  care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

19  Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

20  Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

21  Nevinovat! Sunt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

22  Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

23  Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

24  Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

25  Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

26  trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

27  Dacă zic: „Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios”

28  Sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

29  Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

30  Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,

31  Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine!

32  Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

33  Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.

34  Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

35  Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu Sunt stăpân pe mine.