Iov 39

1  Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?

2  Numeri tu lunile în care Sunt însărcinate, şi cunoşti tu vremea când nasc?

3  Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

4  Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

5  Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?

6  I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pământul sărac ca locaş.

7  El rîde de zarva cetăţilor,

8  Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

9  Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

10  Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

11  Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?

12  Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strângă în aria ta?

13  Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

14  Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

15  Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

16  Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit de geaba, nu-i pasă nici de cum!

17  Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, şi nu i-a făcut parte de pricepere.

18  Când se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

19  Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fîlfăie?

20  Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspândeşte groaza.

21  Scurmă pământul, şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

22  îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

23  Zângăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

24  fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.

25  La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

26  Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

27  Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

28  El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.

29  De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

30  Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde Sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.