Iov 3

1  După aceea Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.

2  A luat cuvântul şi a zis:

3  „Blestemată să fie ziua în care m-am născut,

4  Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5  S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!

6  Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7  Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8  Blestemată să fie de cei ce blastămă zilele, de cei ce ştiu să întărîte Leviatanul;

9  să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10  Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11  Dece n-am murit în pântecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?

12  Dece am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţîţe care să-mi dea lapte?

13  Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

14  cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,

15  cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16  Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!

17  Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18  Acolo cei puşi în lanţuri Sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19  cel mai mic şi cel mare Sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.

20  Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21  care aşteaptă moartea şi nu vine; cu toate că o doresc mai mult decât o comoară,

22  care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? -

23  Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24  Suspinurile îmi Sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25  De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

26  N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”