Iov 22

1  Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

2  „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.

3  Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?

4  Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?

5  Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

6  Luai fără pricină zăloage de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

7  Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.

8  Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.

9  Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, şi braţele orfanilor le frângeai.

10  Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te-a apucat groaza dintr-o dată.

11  Nu vezi, deci, acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?

12  Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor, ce înalt este!

13  Şi tu zici: „Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?

14  Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!”

15  Ce! vrei s-apuci pe calea străveche pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,

16  care au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?

17  Ei ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?”

18  Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. Departe de mine sfatul celor răi!

19  Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei

20  şi va zice: „Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!”

21  Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

22  Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

23  Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

24  Aruncă, deci, aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!

25  Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

26  Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

27  Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

28  Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

29  Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

30  El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mânilor tale.”