Iov 16

1  Iov a luat cuvântul şi a zis:

2  „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi Sunteţi nişte mângîietori supărăcioşi.

3  Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

4  Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

5  v-aş mângîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

6  Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

7  Dar acum, vai! El m-a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

8  M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

9  Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

10  Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

11  Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi.

12  Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.

13  Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rinichii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,

14  mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

15  Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărână.

16  Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

17  Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18  Pământule, nu-mi acoperi sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine!

19  Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

20  Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

21  să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

22  Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.