Iacob 2

1  Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.

2  Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel din aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

3  şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” Sau: „Şezi jos la picioarele mele!”

4  Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

5  Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce Sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

6  Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?

7  Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

8  Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” bine faceţi.

9  Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi Sunteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

10  Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

11  Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

12  Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:

13  căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

14  Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?

15  Dacă un frate sau o soră Sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

16  şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

17  Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însaş.

18  Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”

19  Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!

20  Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?

21  Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

22  Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.

23  Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”

24  Vedeţi, deci, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

25  Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

26  După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.