Isaia 39

1  În acelaşi timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui.

2  Ezechia s-a bucurat, şi a arătat trimeşilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirezmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme, şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa şi în ţinuturile lui pe care să nu li-l fi arătat.

3  Proorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia, şi l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia, şi de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o ţară depărtată, din Babilon.”

4  Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”

5  Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului oştirilor!

6  „Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămâne, zice Domnul.

7  „Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, casă-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.”

8  Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!”