Isaia 2

1  Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.

2  Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el.

3  Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.

4  El va fi Judecătorul neamurilor, El va Hotărâ între un mare număr de popoare; aşa în cât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.

5  „Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!”

6  Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că Sunt plini de idolii Răsăritului, şi dedaţi la vrăjitorie ca Filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor.

7  Ţara lor este plină din argint şi din aur, şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor Sunt fără număr.

8  Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mânilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.

9  De aceea cei mici vor fi scoborîţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.

10  „Intră în stânci, şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!”

11  Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.

12  Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:

13  împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului, şi împotriva tuturor stejarilor Basanului;

14  împotriva tuturor munţilor înalţi, şi împotriva tuturor dealurilor falnice;

15  împotriva tuturor turnurilor înalte, şi împotriva tuturor zidurilor întărite;

16  împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.

17  mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.

18  Toţi idolii vor pieri.

19  Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

20  În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii din argint şi idolii din aur pe care şi-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci;

21  şi vor intra în găurile stâncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

22  Nu vă mai încredeţi, deci, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?