Isaia 15

1  Proorocie împotriva Moabului. Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!...

2  Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele Sunt rase, şi toate bărbile Sunt tăiate.

3  Pe uliţe, Sunt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe, totul geme, şi se topesc plângând.

4  Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.

5  Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia; căci suie, plângând, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.

6  Căci apele Nimrim Sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa, şi nu mai este nici un fir verde.

7  De aceea strâng ce le mai rămâne, şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor

8  Căci ţipetele înconjură hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim, şi urletele lui răsună până la Beer-Elim.

9  Apele Dimonului Sunt pline de sânge, şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.