Habacuc 2

1  M-am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.

2  Domnul mi-a răspuns şi a zis: „Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!

3  Căci este o proorocie, a cărei vreme este Hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.

4  Iată, i s-a îngîmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.

5  Ca şi cel beat şi semeţ, cel mândru nu stă liniştit; ci îşi lărgeşte gura ca locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea aşa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el, şi toate popoarele le trage la el.

6  Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de râs şi de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?

7  Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor?

8  Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jefui, din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în ţară şi împotriva cetăţii tuturor locuitorilor ei.”

9  Vai de cel ce strânge câştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt, şi să scape din mâna nenorocirii!

10  Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit.

11  Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.

12  Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!

13  Iată, când Domnul oştirilor a Hotărât lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, şi neamurile se trudesc degeaba.

14  Căci pământul va fi plin de cunoştinţa salvei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.

15  Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea!

16  Te vei sătura de ruşine în loc de slavă; bea şi tu, şi desveleşte-te! Îţi va veni şi ţie rândul să iei paharul din dreapta Domnului, şi va veni ruşinea peste slava ta.

17  Căci sîlniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta, şi pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sângelui oamenilor, şi sîlniciile făcute în ţară, împotriva cetăţii şi împoriva tuturor locuitorilor ei.

18  La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învaţă pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-şi pună încrederea în el, pe când el făureşte numai nişte idoli muţi?

19  Vai de cel ce zice lemnului: „Scoală-te” şi unei pietre mute: „Trezeşte-te”! Poate ea să dea învăţătură? Iată că este împodobită cu aur şi argint, dar în ea nu este un duh care s-o însufleţească.

20  Domnul însă este în Templul Lui cel Sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!